Am ajuns, în cele din urmă, și în Estonia, care a completat piesa lipsă din țările baltice. Și ce bine a fost că am lăsat-o la urmă, pentru că mi s-a părut cea mai frumoasă dintre cele trei țări.

Am aterizat în Tallinn într-o sâmbătă dimineață și ne-am îndreptat către cazarea noastră într-o casă pescărească, într-un cartier extrem de boem numit Kalamaja, aproape de Marea Baltică și totodată de centrul orașului (la o distanță suficientă cât să te bucuri de o plimbare frumoasă).

Din păcate, vremea în ziua în care am ajuns a fost ploioasă și, când spun ploaie, mă refer la ropote de ploaie, însă în zilele următoare a fost însorită, așa că nu am stat prea mult supărați.

Tallinn are un farmec aparte, o capitală cu o arhitectură foarte frumoasă, care încă păstrează atmosfera medievală. Centrul vechi face parte din patrimoniul UNESCO, iar străzile sale pavate, zidurile cetății și turnurile de pază spun povești despre vremuri de demult. Ceea ce mi s-a părut inedit a fost faptul că o treime din populația întregii țări locuiește în Tallinn, ceea ce face din această capitală un important centru economic, cultural și administrativ.

Dupa cum spuneam, în ziua în care am ajuns, ploua torențial, așa că ne-am refugiat repede într-o cafenea să luăm micul dejun și să ne încălzim puțin. Fiind deja în centru și având check-in-ul abia la ora 3, ne-am gândit să profităm de faptul că ne aflam la câteva sute de metri de muzeul de istorie, și ne-am îndreptat către el. Este un muzeu destul de mic, dar interesant. Ce mi-a rămas in minte din această vizită este faptul că Estonia pare să își dorească foarte mult să se desprindă de catalogarea de „țară baltică” și încearcă să se poziționeze mai degrabă ca o țară nordică.

După vreo două ore petrecute în muzeu, am luat-o la pas spre cazarea noastră și imediat ne-am găsit pe niște străduțe foarte frumoase, pline cu tradiționale case pescărești care îți încântau privirea.

Când am ajuns în clădirea unde eram cazați, am fost întâmpinați, odată ce am deschis ușa de la intrare, de un miros de mere coapte amestecat cu lemn, care m-a dus instant cu gândul la copilărie. Dintr-un oarecare motiv, merii par să fie niște pomi foarte populari în Estonia, astfel că peste tot, pe străzi sau chiar pe plajă, sunt tot felul de meri din care poți culege câte mere dorești. De aceea, și în clădirea unde eram cazați, în fața uneia dintre uși, erau cel puțin zece lădițe cu mere culese, de unde și mirosul de la intrare.

După ce ne-am lăsat bagajele și ne-am odihnit puțin, am ieșit la o seară de karaoke, la care am ajuns după ce ne-am oprit să bem ceva într-un speakeasy cochet.

A doua zi am fost să vedem marea și apoi ne-am plimbat în voie prin centrul istoric. Am vizitat piata Balti Jaama în căutare de mâncare tradițională, dar nu am avut prea mare noroc, pentru că bucătăria estoniană nu este nici pe departe la fel de bogată ca cea lituaniană. Am descoperit că nu există o cultură culinară tradițională puternică, iar majoritatea preparatelor din restaurante sunt de inspirație internațională. Am ajuns și în două puncte de belvedere ale orașului, la Kohtuotsa Viewing Platform, de unde am putut admira orașul și farmecul său medieval de sus.

A treia zi ne-am dorit să ieșim din oraș și să ne plimbăm pe peninsula Paljassaare, unde am ajuns cu biciclete electrice închiriate de la Bolt, o companie extrem de populară în Estonia, având în vedere că a fost înființată aici. M-am bucurat că am testat biciclete electrice și am ajuns la concluzia că, pe o bicicletă electrică, orice deal se simte ca o vale.

Odata ajunsi la peninsula, ne-am putut plimba pe malul marii, apoi prin niste pădurici unde ne-am intalnit cu văcuțe îmblănite estoniene, urmand sa incheiem plimbarea cu o pauza intr-un punct de observatie a pasarilor. Acest golf si aceasta peninsula m-au dus cu gandul la o varianta imbunatatita a Deltei Vacaresti, curata si bine pusa la punct.

Am luat apoi bicicletele inapoi in oras si ne-am indreptat catre parcul Kadriorg, unde am petrecut câteva ore și am admirat copacii si talentele peisagiștilor care se ocupă de el, urmand ca după această zi să ne potolim foamea într-un restaurant estonian.

Următoarea zi ne-am trezit de dimineață căci aveam de prins vaporul care ne-a dus către Helsinki. A fost o călătorie liniștită, în timpul căreia ne-am bucurat de un concert de muzică a unei trupe finlandeze, mâncare, cafea și privilegiul de a privi marea și a ne bucura de ea.

Odată ajunși în Helsinki, am vizitat mai multe obiective precum biblioteca națională, catedrala Uspenki, monumentul Sibelius, portul și bineînțeles, piața veche din port, unde am mâncat pentru prima dată fiskesuppe (ciorbă de pește scandinavă), perfectă pentru o zi friguroasă.

Următoarea zi am vizitat Suomelinna, o insulă mică la care se ajunge cu barca, cu foarte puțini locuitori, pe care te poți plimba și pe care o parcurgi în maximum 45 de minute de mers lejer pe jos. După întoarcerea în oraș, mi-am dorit să încerc mâncare specific finlandeză, așa că am vizitat un restaurant traditional finlandez care avea meniu de prânz tip bufet suedez, dar cu preparate finlandeze, unde am mâncat supe, mâncăruri din pește sau salate foarte interesante.

Această escapadă în Estonia și Finlanda a fost o călătorie care mi-a arătat contrastul dintre farmecul medieval și liniștea marină a Tallinnului, energia nordică a Helsinkiului și peisajele curate, aproape sălbatice, ale peninsulei Paljassaare și ale insulei Suomelinna. Am descoperit oameni prietenoși, locuri pitorești, preparate noi și un ritm de viață relaxat, care te îmbie să te bucuri de prezent. M-am întors acasă cu promisiunea că voi reveni cândva, pentru a descoperi și alte colțuri ascunse ale nordului.